sâmbătă, 20 martie 2010

Scufite si bunicute

Apropo de povesti, vorbeam in unul din posturile trecute ca ar trebui sa le citim povesti la cerere si mai ales inainte de culcare. Dar care este varsta la care un copil capata rabdarea necesara pentru a asculta povesti? David are 1 an si 8 luni si singurul loc unde are chef de povesti este teatrul de papusi unde le asculta si le vede in acelasi timp. Pana si acolo are rabdare o jumatate sau trei sferturi din program, acesta tinand aproximativ o ora. Acasa ii place sa se joace cu cartile de povesti, sa le rasfoiasca singur, sa se uite la poze (deocamdata avem numai cu poze - cand incepe sa-i placa povestile mai mult ii luam fara) iar cand incep sa-i citesc se face nevazut. :( Din pacate pentru mine pentru ca abia astept sa-i dezvalui misterioasa lume a povestilor cu animalute si copilasi cuminti si bineinteles sa-mi prefac vocea pentru diferitele personaje existente in carte.
Zilele trecute m-am intalnit cu o papusa de fata care are 2 ani si 4 luni si care de curand au inceput sa-i placa povestile: dimineata, la amiaza si inainte de culcare. Foarte frumos de altfel dar la noi cand se intampla minunea??? Oricand ar fi o asteptam cu nerabdare si pana atunci mai facem rost si de carticele fara prea multe poze. ;)

5 comentarii:

  1. Noi mai avem mult pana acolo (avem doar 9 luni si jumatate), dar inca de pe acum strang carti si desene animate de calitate pentru vremea in care le vom putea folosi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si noi avem multe carti stranse dar nu dispunem de rabdare ca sa le parcurgem. Speram insa ca le vom rasfoi curand din scoarta in scoarta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu le am stranse. I-am citit cand era in burtica si dupa ce s-a nascut. Dar cand, s-a inzdravenit, ca Greuceanu, s-a apucat sa mi le rasfoiasca-n stilul smuls-impaturit. Am reusit sa mai salvez din cele vechi insa oricum i-am luat altele. Iar acum ii citesc mai rar pentru ca, daca nu este liniste in casa, nu sta locului. Poate mai incolo o sa-i mai citesc. O sa demaram operatiunea poezii si cantecele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si David mi-a rupt o carte foarte draguta si de atunci nu i le-am mai dat pe mana decat supravegheat. Il invat cum ar trebui sa se comporte cu o carte: s-o rasfoiasca nu sa-i rupa paginile si deocamdata n-am mai avut surprize. Trebuie sa-ti inveti copilul sa aiba respect pentru lucrurile din jur: jucarii, carti si altele.
    Apropo, abia astept sa-l invat poezii. ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Daa, si eu! Tare mi-ar placea sa-l vad cum se fastaceste incercand sa recite versurile poeziei!:))
    Intre timp a reusit sa invete cum sa dea paginile usor si cu rabdare. Dar, daca il apuca il apuca. :)Mai avem, mai avem, invata mereu si, culmea, e ca stie dar se incapataneaza sa faca cum vrea el, contrar mie. Nimic nou!:P

    RăspundețiȘtergere