Stilul tau ca parinte

Conceptul de stil parental, dezvoltat de Diana Baumrind, reprezintă structurarea specifică a anumitor valori, practici și comportamente, ce se caracterizează printr-un anumit raport stabilit între controlul și afecțiunea parentală.

1. Stilul autoritar. Părinții ce adoptă acest stil combină controlul puternic cu nivelul redus al afecțiunii, sunt puțin deschiși informațiilor sau influențelor ce vin din partea copiilor lor. Ei își percep rolul ca fiind acela de a creea reguli, de a disciplina și a planifica. Aceștia așteaptă ca ordinele să fie executate fără nici un fel de explicație și nu ezită să utilizeze forța atunci când acțiunile sau ideile copilului sunt în conflict cu ceea ce cred părinții că e bine. Deși pot simți afecțiune pentru copiii lor aceasta este rar exprimată verbal sau comportamental. Dezavantajele acestui stil sunt cel mai adesea:
   creșterea ostilității, stima de sine scăzută, nivelul ridicat al depresiei și împiedicarea dezvoltării competenței sociale a copilului, el conformându-se deciziilor părintelui de teama consecințelor și nu ca urmare a unei decizii bine gândite.
   
2. Stilul permisiv este opusul stilului autoritar el combinând un grad scăzut de control parental cu un nivel ridicat al afecțiunii. Indulgenta este nota definitorie in cadrul acestui stil parental. Părinții nu solicită din partea copiilor un comportament matur și evită pe cât posibil confruntările. Consecințele sunt diverse. Deși părinții își exprimă în mare măsură afecțiunea față de copil, pe care-l încurajează puternic în ceea ce întreprinde, lipsa îndrumării parentale, a efortului de control parental, diminuează capacitatea de cooperare necesară în situațiile sociale. Copiii au tendința de a avea tulburări de conduită, dificultăți în a-și subordona, atunci când este necesar, interesele personale celor ale grupului și rezultate mai slabe în școală.
3. Stilul neglijent se caracterizează prin utilizarea limitată, în mică măsură, atât a controlului, cât și a afecțiunii. Este cazul părinților centrați pe propriile lor interese, care ”fug” de responsabilitățile lor parentale. Dezavantajele rezultă din slaba socializare a copiilor, care nu au o idee prea clară despre regulile familiale. Prin urmare, aceștia ajung să aibă rezultatele cele mai scăzute în toate domeniile: un nivel scăzut al stimei de sine, o capacitate scăzută de conformare la norme, iar afectiv se află la o mare distanță de părinții lor.
4. Stilul autorizat este specific părinților calzi, afectuoși, care comunică bine cu copilul lor. Părinții ce aparțin acestui stil respectă autonomia și independența copilului, ținând seama de părerile lui și își mențin cu fermitate deciziile și poziția, explicându-i copilului motivele și punctul lor de vedere. Ei acordă copilului o anumită libertate și stimulează dezvoltarea treptată a independenței lor.