Bournemouth prin ochii nostri..:)

Am promis cu ceva timp in urma ca ne vom auzi din Bournemouth si ca voi posta propriile fotografii. Primele au fost facute la parcul de joaca unde din pacate pentru David, nu eram decat vreo 3-4 copii. :(

Avem poze si cu niste pasari ciudate (clar nu erau pescarusi pentru ca stim cum arata) pe care le-am hranit cu Pringoooals..:)

Poze de la mare.....distanta de casa :)) Atat de bucuros era ca a vazut nisipul ca mai mai nu zbura :))

Cu cumparaturile dupa noi, ne uscam pe picioare ca sa ne putem incalta...:)

Prin magazine....and that's all for now...:-h

La multi ani puiule...

Speranta moare ultima...

Nu mai este mult si implinim 2 anisori...26 iunie ;) Suntem deja mare si singura ocazie cand mai purtam pampers e ora de culcare, dar speram sa scapam in curand de tot. In restul timpului....crestem, ne facem mari si voinici si incercam sa razbatem peste micile suparari ale vietii. Visam la ziua cand vom pleca din tara asta care tinde sa fie din ce in ce mai de rahat, spre un nou inceput, promitator.....cel putin asa pare. Pe 7 iulie zburam.....si la propriu si la figurat spre tarile reci si ploioase (cel putin asa am auzit).....Trebuie sa ne pregatim sufleteste sa invatam la perfectie engleza dar vom trece cu brio si proba asta. Se pare ca urmatoarea data cand veti mai auzi de noi, vom posta din Marea Britanie, veseli, plini de speranta unui trai mai bun.

 p.s. In curand ne vom putea face propriile fotografii in Bournemouth. :)

copy - paste

Am gasit zilele astea un site foarte interesant si un articol inrudit cu una dintre postarile de pe acest blog. Articolul contine cateva sfaturi practice despre cum ar trebui sa ne atragem copiii in directia lecturii zilnice si cum va deveni aceasta o placere pentru cei mici. 

"Copilului dumneavoastră îi place să se uite la televizor, să se joace pe calculator, să navigheze pe internet şi să asculte muzică. Nu e nimic rău în toate aceste activităţi, atât timp cât sunt făcute cu moderaţie. Celor mai mulţi părinţi le-ar plăcea să-şi vadă copii interesaţi de activităţi mai constructive, cum ar fi cititul, dar problema este cum să convingi copilul să deschidă o carte de bunăvoie, de câteva ori pe săptămână.

“O metodă foarte bună este să le citiţi chiar dumneavoastră copiilor”, subliniază Alexandru Călin, directorul editurii Cartea Copiilor. “Astfel pot să înveţe să aprecieze cărţile, magia unei poveşti frumoase, şi vor începe să iubească şi ei cărţile şi cititul“.
Mulţi copii asociază cititul cu şcoala şi cu temele pentru acasă. ”Totuşi, dumneavoastră trebuie să le arătaţi că o carte poate fi o aventură palpitantă, o adevărată plăcere, şi că imaginaţia îi va purta pe tărâmuri necunoscute, unde vor întâlni personaje noi şi situaţii spectaculoase”, adaugă directorul editurii Cartea Copiilor.
• Creaţi un moment special pentru citit: după cină, înainte de culcare. Fixarea unei rutine creează o aşteptare şi le spune copiilor că şi pentru dumneavoastră este un moment special, pe care îl petreceţi împreună în fiecare zi.
• Începeţi de la copertă, citind titlul şi numele autorului şi al ilustratorului. Întrebaţi-i despre ce cred ei că este cartea. Discutaţi pe marginea ilustraţiilor. Întrebaţi-i ce cred că se întâmplă mai departe. Încurajaţi copiii să se implice pe măsură ce citiţi, să pună întrebări, să facă remarci, să ghicească ce se va întâmpla mai departe. Daţi-le voie să vă întrerupă şi să participe activ.
• Schimbaţi tonul vocii şi viteza cu care citiţi în funcţie de evoluţia povestirii. Subliniaţi cuvinte, reprezentaţi sentimentele personajelor prin mimică şi gesturi.
• Cel mai important este să vă simţiţi bine împreună. Să râdeţi împreună, să fie un timp plăcut petrecut împreună. Lăsaţi-vă imaginaţia să zboare pe măsură ce citiţi împreună poveşti minunate.
• Nu vă feriţi să citiţi aceeaşi carte de mai multe ori. Copiilor le place familiaritatea unei poveşti pe care o ştiu deja. Recitiţi cărţile favorite şi, în acelaşi timp, introduceţi mereu cărţi noi. Este loc suficient în inima şi mintea copilului dumneavoastră pentru toate.
• Începeţi de la vârste mici, cu cărţi cu ilustraţii simple, citindu-le zilnic. Lăsaţi cărţile la îndemâna copiilor, puneţi-i pe copiii mai mari să le citească celor mici cu voce tare, în timp ce vă vedeţi de treburi prin casă.
• Mergeţi împreună cu copiii la librărie sau la bibliotecă şi alegeţi împreună cărţile. Alegeţi cărţi care vă plac şi dumneavoastră şi încercaţi să le oferiţi varietate celor mici.
• Fiţi un exemplu pentru copiii dumneavoastră: citiţi şi vorbiţi despre ceea ce citiţi. Oferiţi cărţi drept cadouri, daţi-le copiilor de înţeles că pentru dumneavoastră cărţile sunt un lucru deosebit."
http://www.scoalaparintilor.ro/kids-culture/cum-sa-ne-ajutam-copiii-sa-iubeasca-lectura-si-car.html

Ma bucur ca se iau astfel de initiative de a indruma parintii spre a-si creste bine copiii. Toti avem nevoie de o educatie aparte pentru a putea ajunge intr-adevar la concluzia: "Stiu ce e mai bine pentru copilul meu."

Bacalaureat..:)

Nice, nu? Pacat ca unii doar atat de serios trateaza scoala in ziua de azi. Chiar trebuie ca copilul tau sa aiba tot ce isi doreste, sa nu-i lipseasca nimic? Am avut o colega in liceu careia nu-i lipsea nimic: vacante in strainatate, petreceri, bani cat avea nevoie - de fapt cred ca mai mult decat avea nevoie un copil de varsta ei, un prieten la fel de bogat....cu care a si sfarsit cand numai bine a terminat clasa a 11-a. Accident de masina, goneau cu 200 km/h, beti nevoie mare. Ma intreb....daca nu era atat de infumurata, si s-ar fi nascut intr-o familie cu venituri medii.....unde ar fi ajuns? Probabil acum termina facultatea, isi intemeia o familie....poate ca da, poate ca nu...Cine stie?
Cum e? Te mai gandesti inainte de a-i pune la dispozitie copilului tau si luna de pe cer? Poti insa sa-i dai tot numai sa-l inveti valoarea banului, sa-i arati ce inseamna sa fii responsabil si sa traiasca modest indeferent de cati bani dispune. Poate asa merita si nici nu ai procese de constiinta mai tarziu cand cine stie ce i se poate intampla. La 18 ani, la volanul unei masini scumpe...nu ti se pare cam mult? Parintii sunt in mare parte responsabili de ceea ce ajung copiii lor. Ai grija de ce va ajunge al tau/ai tai! Paza buna trece primejdia rea!

Cati dintre voi n-ar vrea sa spuna precum trupa Queen : I WANT TO BREAK FREE!!!! Eu una cu siguranta as vrea nu numai s-o spun ci s-o pun si-n aplicare. Acum nu va ganditi ca ma refer la David doar pentru blogul face referire in totalitate la micuti. Vreau doar sa evadez din viata cotidiana, din rutina zilnica si pentru cateva luni bune aceasta va fi melodia mea de suflet! Simtiti-va bine si nu lasati pe nimeni sa va tulbure linistea launtrica. Nimeni n-o poate face decat daca le ingaduiti voi. ;)

Dintisorii la control

Ca tot merg de ceva saptamani la dentist, mi-am pus intrebarea: la ce varsta ar trebui dus un copil la vizita stomatologica? Cand ii apare prima carie? Cand ii cad dintii de lapte si ceilalti cresc strambi? Cu alte cuvinte, asa cum fac toti romanii: numai la nevoie???
Micutul trebuie familiarizat cu vizitele la dentist chiar si atunci cand aparent nu are nici o problema si facem o examinare de rutina. Dar la ce varsta? Cu siguranta atunci cand incepe sa inteleaga cu ce se ocupa un stomatolog si de ce merge el acolo. Copilul trebuie sa stie ca este in siguranta, ca nu i se intampla nimic rau si nici intr-un caz sa nu auda din gura dvs: daca nu esti cuminte mergem la nenea sa-ti scoata dintii. Foarte des aud astfel de afirmatii deranjante chiar si pentru mine care nu sunt in situatia celui mic, speriat si dornic sa faca orice numai sa nu-l nenoroceasca nenea cu seringa. Dentistul nu trebuie sa fie un soi de Bau-bau si trebuie vazut imediat ce apare o mica problema sau chiar vizite de rutina la 6 luni.
Cat despre spalatul pe dinti.....David imi cere mereu periuta cand intra in baie. Adora s-o molfaie si curand o sa-i explic pe larg de ce trebuie sa o transforme in cea mai buna prietena a lui.
Dintisori frumosi si sanatosi!

Scufite si bunicute

Apropo de povesti, vorbeam in unul din posturile trecute ca ar trebui sa le citim povesti la cerere si mai ales inainte de culcare. Dar care este varsta la care un copil capata rabdarea necesara pentru a asculta povesti? David are 1 an si 8 luni si singurul loc unde are chef de povesti este teatrul de papusi unde le asculta si le vede in acelasi timp. Pana si acolo are rabdare o jumatate sau trei sferturi din program, acesta tinand aproximativ o ora. Acasa ii place sa se joace cu cartile de povesti, sa le rasfoiasca singur, sa se uite la poze (deocamdata avem numai cu poze - cand incepe sa-i placa povestile mai mult ii luam fara) iar cand incep sa-i citesc se face nevazut. :( Din pacate pentru mine pentru ca abia astept sa-i dezvalui misterioasa lume a povestilor cu animalute si copilasi cuminti si bineinteles sa-mi prefac vocea pentru diferitele personaje existente in carte.
Zilele trecute m-am intalnit cu o papusa de fata care are 2 ani si 4 luni si care de curand au inceput sa-i placa povestile: dimineata, la amiaza si inainte de culcare. Foarte frumos de altfel dar la noi cand se intampla minunea??? Oricand ar fi o asteptam cu nerabdare si pana atunci mai facem rost si de carticele fara prea multe poze. ;)

Ce mai papa piticii?

Toate stim cum sa-i facem diversificarea copilului, ce alimente sunt sanatoase pentru trupul firav al micutului, dar oare ce ne facem atunci cand oricum ai da, copilul nu vrea sa manance si pace? David e un exemplu potrivit in aceasta situatie. Pana la 1 an a mancat tot ce-i dadeam: supe, borsuri, piure, banane, branza de vaci in amestec cu diverse alte alimente, etc. Dupa 1 an a inceput incet, incet sa refuze cate o mancare. Dilema...de ce?
In momentul de fata, mananca intotdeauna cu placere paste in sos, musaca la cuptor (mamaliguta, cartofi si branza sarata), cascaval, felii de branza topita si rar banane. De ieri am inceput sa-i fac castronel separat cu mancarea lui si bineinteles un accesoriu important cu care sa experimenteze: lingurita. E foarte interesat si reuseste sa duca si la gura cate ceva. Se pare ca am gasit solutia problemei: voia sa manance singur sau poate ca nu? Ramane de vazut. Pana atunci, voi cum va descurcati? Am vazut copii care mananca muraturi, pilaf si multe altele la numai 1 an si 4 luni. Sa ma ingrijorez ca mancarea de baza a lui David este inca laptele? Culmea e ca e chiar grasut si ma intreb cu ce-i umpluta burtica? Cu aer? :)

funny

Zambiti va rog! Zi de zi copiii nostri manifesta cate un comportament nou, nemaivazut pana atunci si noi parintii suntem cei care ne amuzam copios pe seama asta. David incepe incet incet sa vorbeasca si ma unge pe suflet cand il aud cum rupe cate un cuvant sau chiar propozitie. Un prieten de-al nostru are un catelus tare simpatic: Puk! David era pe fotoliu cu doi biscuiti in mana si Puk voia sa sara pe el sa-i ia bunatatile. Eu ii spuneam catelului: "Stai acolo! Nu-i voie!" si David repeta: "Stai aco! Nu voii" :)) Mai spune "Lasa aco!", cutii, "veau ceai". E tare scump si clipa intrebarilor se apropie vertiginos. Asteptam rabdatori. :)

8 Martie

 

La multi ani tuturor mamicilor si cat mai multe impliniri din partea piticilor vostri! Sa fiti iubite!

O cale sigura spre deprinderi bune

Singurul mod de a-ti face copilul sa fie responsabil, respectuos, cu bun simt sau de a-l invata orice altceva, este acela al exemplului propriu. Nu poti cere copilului tau ceea ce tu nu faci, sau dregi cu eforturi uriase. Un copil prost crescut a avut de la cine deprinde anumite comportamente. Vrei sa-i faci un program de masa? Respecta-l si tu! Vrei sa nu injure? Atunci abtine-te! Altfel nu mai are rost sa-i tii predici despre: "asa trebuie", "nu e frumos asa" pentru ca vorbesti in van.
Ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Aplica vorba pe copilul tau si nu-l creste degeaba! Responsabilizeaza-l si fa-l un OM..E mare lucru sa fii om in ziua de azi unde respectul, buna crestere este tot mai rar intalnita!

Maine este intai martie insa doar aceasta data vesteste venirea primaverii. Daca scoti capul afara vezi inca gramezi de zapada (nu foarte curata ce-i drept), balti, noroaie. Speram totusi ca acestea sa dispara in curand si sa iesim afara cu piticii fara sa ne ingrijoram de hainutele pline de apa in amestec cu praf. O primavara frumoasa va doresc!

Cinci moduri de a-ti vedea copilul fericit

1. Un copil fericit este un copil ingrijit! Nu-ti neglija copilul indiferent ce alta activitate trebuie intrerupta pentru a schimba un pampers, a-i face baita zilnica, a-l schimba mereu curat si fresh. Nimic nu e mai placut decat un copil care zambeste frumos fara ca zambetul sa-i fie umbrit de mucozitatile ce se preling pe barbie, petele de mancare deja uscate pe hainute si piele, etc. O sa spuneti ca exagerez dar va contrazic cu tarie. Suntem in secolul vitezei, al noului si luxului dar nu stim sau nu vrem sa ne amintim de lucrurile strabune ca apa si sapunul, periuta si pasta de dinti. Si daca unii dintre noi nu o fac imaginati-va ce invata copiii acestora.
2. Nevoia de baza a unui copil, pe langa cea de igiena, este aceea de atentie din partea celor care conteaza. Un copil obraznic este un copil care striga disperat dupa atentia cuiva. Copilul, cat de mic e, are nevoie sa fie inteles, pupat atunci cand cade, mangaiat si alintat cand e melancolic, incurajat la necaz, etc. Dar nu dorim noi oare acelasi lucru?
3. Un copil jucaus si mereu vesel e ca un susur bland al unei cascade. Rezerva-ti timp pentru a te juca cu copilul tau. Nimic nu e mai important pentru el decat apropierea celor dragi lui. 
4. Iesirile in aer liber sunt la fel de utile si placute pentru copilul tau cum sunt calatoriile la munte/la mare pentru tine. El descopera lumea inconjuratoare, are parte de mici contacte sociale cu alti micuti ca el, face si miscare si cu totii stim ca dupa o plimbare buna urmeaza un somn linistit. 
5. Vorba dulce muuuuult aduce. E o vorba din popor extrem de bine cunoscuta dar oare cati ii mai dau atentia cuvenita? Un ton bland, calm adresat copilului ca de la egal la egal, ajuta mai mult decat un tipat strident insotit de injurii. O alta vorba, acum spusa in vant, este: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Imagineaza-ti ca ai scapat din greseala castronul cu cereale. In acel moment, cineva semnificativ mai inalt, se repede la tine, te trage de mana, iti reproseaza pe un ton nu tocmai placut ca esti impiedicat, ca nu esti in stare sa tii ceva in mana si iti mai da eventual si doua dupa cap. Sa nu ne imaginam mai departe pentru ca avem destule cazuri dramatice in viata reala. ex: cu ce a gresit fetita de 2 ani ca nu a vrut sa se spele pe dinti pentru a fi condamnata la moarte de insasi mama ei? Revenind...ti-ai imaginat? a fost placuta privelistea? te-ai simtit inteles si iertat sau judecat si executat? Daca imi permiti un sfat: gandeste-te de mai multe ori inainte de a actiona, cu copilul tau sau cu cei cu care intri in contact in viata de zi cu zi. Cuvintele josnice sunt ca sagetile otravitoare: nu le mai poti face sa se intoarca odata ce le-ai aruncat.

Cursuri de inot

Mi-a placut enorm videoclip-ul acesta din toate punctele de vedere. Inotul stimuleaza dezvoltarea muschilor, este o activitate placuta atat pentru bebelus cat si pentru insotitori si ajuta mult in cazul unui accident nefericit. Am merge si noi dar nu avem piscina la dispozitie. Dar intr-o zi o sa ne apucam si de inot. Merita efortul din plin.

sweet

Sa vedeti ce am descoperit azi in timp ce navigam pe internet : Kickin'Coaster. Un alt mod de a-l scapa pe micut de plictiseala si de a avea putin timp si pentru tine. Din pacate nu l-am vazut in Romania ci pe un site din America. O sa ajunga si la noi pentru ca nu este nimic ce sa nu copie romanii. Spalati-va ochii!

Nice, nu? Copilul poate dormi linistit in el sau din contra: sa fie foarte activ si sa dea din picioruse. Vibratii, lumini, sunete, ce altceva ar mai vrea?

Siguranta primeaza

Pana nu demult, nu aveam masina prin urmare nu aveam nevoie de scaun auto pentru David. Acum le avem pe amandoua si suntem linistiti atunci cand calatorim. E foarte important sa achizitionezi un scaun sigur pentru puiul tau chiar daca zici ca il tii in brate, ca scaunul este costisitor sau ce alte motive crezi ca ma gasesti. Banii nu mai conteaza atunci cand siguranta celui mic este pe primul loc. Uitati un scaun dragut, sigur si confortabil pentru orice pitic.

Cereale pentru bebelusi

Cerealele de la Milupa, cele cu biscuiti erau preferatele lui David si probabil ca ar mai fi si acum daca i-as mai da. Sunt intr-adevar foarte bune, nu foarte dulci si avand o consistenta cremoasa. Erau una din mesele principale ale baiatului meu incepand cu 6 luni. Am incercat si alte tipuri dar trebuia sa insist pentru a le manca. Cerealele de la Humana erau de-a dreptul aiurea, cu un gust pronuntat de chimicale. Acum ca e marisor, i-am luat cereale de la Nestle pentru juniori cu 8 cereale pentru 1-3 ani. Am observat ca ii dau pofta de mancare asa ca le folosesc cu placere ca mic dejun. Pofta buna pitici!

Borcanele Nestle

Inca dinainte de a naste, de fiecare data cand mergeam la cumparaturi ma uitam cu indoiala la borcanelele cu tot felul de mancarici si strambam din nas. Consideram ca le pot face si eu foarte bine acasa si intr-adevar le faceam. Insa borcanelele de la Nestle s-au dovedit foarte folositoare cand ieseam in oras si plimbarea se prelungea iar rezervele de lapte cu biscuiti se terminau. Ii placeau cele cu mar si banana, pere si mere chiar si pui cu legume. Noi le-am incercat si va asiguram ca-si merita banii. Pofta buna!

Lectura pentru pitici

Inca dinainte de a se naste David am inceput sa-i cumpar carti cu povesti si sa-i citesc inca de cand era fat. Imi place mult sa ma adancesc in lectura unei carti interesante si-mi doresc pentru David acelasi lucru. O carte il ajuta sa-si dezvolte imaginatia, vocabularul, buna exprimare si nu agramatismul. Vreau sa fie un baiat educat din toate punctele de vedere si cine nu vrea acest lucru pentru propriul copil?

Cartile potrivite pentru cei mici sunt cele pe care le citeam si noi odata: cu putine imagini sugestive sau chiar deloc, scris mare pentru a facilita cititul si care sa contina povesti cu un limbaj lejer si usor de asimilat. Important e ca povestile sa nu fie exagerat de lungi, pentru ca cei mici nu au rabdarea necesara si rar cand isi concentreaza atentia asupra unui singur lucru pentru o perioada mai mare de timp. Cartea preferata din copilarie este apreciata si atunci cand copilul nu mai e tocmai copil. Si acum tin minte cartea aceea groasa, mai mult decat A4, cu copertile groase si pe care scria mare : Fratii Grimm, Povesti.

Faceti-va si voi un obicei de a le citi copiilor o poveste. Daca nu in timpul zilei, cu putin inainte de culcare e bine venita! Lectura placuta!